Pe când salariatul și pensionarul suportă greutatea inflației, creditatul are o șansă de a o transforma în avantaj, dacă dobânda pe care o plătește este mai mică decât rata creșterii prețurilor. Inflația reduce valoarea datoriei, dar doar cei cu dobândă sub inflație beneficiază de acest efect. Alții, în schimb, plătesc mai mult decât ar fi trebuit, într-o situație în care economia se confruntă cu o creștere a costurilor.
Un câștig pentru unii, o pierdere pentru alții
În septembrie 2026, populația datora băncilor 204,98 miliarde de lei în credite în lei, cu 9,2% mai mult decât în septembrie 2025, și 13,84 miliarde de lei în credite în valută, cu 12,2% mai puțin decât în septembrie 2025, potrivit datelor BNR. Într-un an, prețurile au crescut cu 6,61%, ceea ce înseamnă că o sumă de 100.000 de lei are astăzi o valoare mai mică decât avea înainte. Scăderea de 6,2% este un câștig pentru creditatul care plătește dobânda sub inflație, dar un pierder pentru cel care are o dobândă mai mare.
Cei care au un credit cu dobândă fixă, cum este exemplul oferit de ING, plătesc o dobândă de 5,89% în primii cinci ani, ceea ce este mai mic decât inflația de 6,61%, deci beneficiază de reducerea valorii datoriei. În schimb, după ce dobânda devine variabilă, la 8,06%, creditatul plătește o dobândă mai mare decât inflația și pierde. La creditele de consum, dobânda medie a fost în 2026 de peste 10%, potrivit datelor BNR, ceea ce înseamnă că cei care au un astfel de credit plătesc mult mai mult decât ar trebui, în condițiile în care inflația scade valoarea datoriei.
Ce poate face un creditat?
Creditatul are mai multe opțiuni pentru a gestiona situația. Poate plăti mai întâi creditele cu dobânda cea mai mare, poate trece la o dobândă fixă, sau, dacă nu și-a plătit ratele, poate verifica suma pe care i-o cere banca. O hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26 octombrie precizează că banca nu îi poate cere dobânda pentru anii rămași din contract. În plus, conform datelor Biroului de Credit, la sfârșitul anului 2025, 4,58 milioane de oameni aveau 8,15 milioane de credite la bănci și la firmele de credit care nu sunt bănci (IFN).
Popovici A
