Consiliul Concurenței a constatat că 10 bănci participante la stabilirea ROBOR au coordonat comportamentul prin schimb de informații confidențiale și strategice, în special privind nivelul ROBOR. Investigarea a dus la aplicarea unor amenzi totale de 3,73 miliarde de lei, pentru încălcarea normelor de concurență, respectiv a Legii concurenței și a Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene. Fixingul ROBOR este procedura prin care se stabilesc ratele de referință pe piața monetară interbancară, pe baza cotațiilor transmise de băncile participante. Zece participanți trebuie să îndeplinească condiții specifice, cum ar fi acceptarea invitației de la Administrator, depunerea unui acord de participare, obținerea statutului de Participant și respectarea prevederilor Regulilor.
Proiectul de lege și poziția autorităților
Senatul a adoptat un proiect de lege în data de 14 octombrie 2026, care propune un mecanism de compensare financiară pentru consumatorii de credit prejudiciați ca urmare a practicilor anticoncurențiale. Proiectul prevede recalcularea obligațiilor contractuale prin raportare la indicele IRCC și restituirea prejudiciului dovedit, inclusiv în cazul anumitor contracte de credit acordate înainte de 2 mai 2019. Propunerea legislativă a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru drepturile omului, a Consiliului Legislativ și a Consiliului Concurenței. În schimb, Banca Națională a României (BNR) și Consiliul Economic și Social (CES) au formulat observații critice. BNR consideră că proiectul este prematur și ridică probleme de claritate și previzibilitate juridică. Autoritatea subliniază că nu există un reper obiectiv pentru determinarea nivelului indicelui de referință care ar fi fost aplicabil în absența practicilor anticoncurențiale. De asemenea, BNR avertizează că intrarea în vigoare a unui asemenea mecanism ar putea afecta capacitatea instituțiilor de credit de a susține finanțarea populației, companiilor și sectorului public. OUG nr. 170/2020 reglementează deja cadrul juridic pentru acțiunile în despăgubire în materia concurenței.
Amenzi aplicate de Consiliul Concurenței nu reprezintă despăgubiri acordate clienților. Recuperarea prejudiciului presupune un demers juridic distinct, întemeiat pe cadrul aplicabil acțiunilor în despăgubire pentru încălcarea legislației în materie de concurență. Potrivit art. 1 din OUG nr. 170/2020, orice persoană care a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări a legislației în materie de concurență are dreptul să solicite repararea integrală a prejudiciului suferit. În cazul clienților bancari, mecanismul poate fi relevant dacă se poate demonstra existența unui prejudiciu concret și legătura de cauzalitate dintre acesta și practica anticoncurențială constatată. Un element important al acestor acțiuni este accesul la probe. Reclamantul poate solicita instanței să dispună divulgarea unor probe relevante aflate în posesia pârâtului sau a unui terț. Mecanismul are caracter reciproc, instanța putând dispune, la cererea pârâtului, și divulgarea unor probe aflate în posesia reclamantului sau a unui terț, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege.
Un avocat specializat în drept fiscal poate analiza contractul de credit și documentația bancară, poate evalua existența și întinderea unui eventual prejudiciu, poate formula cereri privind divulgarea probelor și poate reprezenta persoana prejudiciată în cadrul unei acțiuni în despăgubire împotriva instituției de credit. Simplul fapt că un credit a fost raportat la ROBOR nu conduce automat la acordarea unor despăgubiri. Pentru a stabili dacă există un drept la repararea prejudiciului, este necesară o analiză concretă a situației fiecărui client, inclusiv din perspectiva perioadei contractuale, a prejudiciului pretins, a legăturii de cauzalitate și a termenului de prescripție aplicabil. Un avocat specializat în drept fiscal, cu experiență în litigii bancare și în materia concurenței, poate realiza o analiză juridică preliminară pentru a stabili dacă persoana se încadrează în categoria celor potențial prejudiciați, dacă perioada relevantă a contractului este incidentă și dacă există premise juridice și probatorii suficiente pentru formularea unei acțiuni. Ulterior, avocatul poate analiza și structura probatoriul, poate solicita documentele bancare relevante, poate formula cereri de divulgare a probelor, poate colabora cu un expert financiar pentru determinarea și fundamentarea prejudiciului și poate asista sau reprezenta clientul în cadrul unei acțiuni în despăgubire.
Consiliul Economic și Social consideră că propunerea legislativă prezintă deficiențe structurale semnificative de claritate, proporționalitate și coerență juridică, cu impact asupra securității raporturilor juridice și a aplicării uniforme a legii. Totodată, CES subliniază că simpla constatare a unei practici anticoncurențiale nu demonstrează, în mod automat, că fiecare consumator care a avut un credit cu dobândă raportată la ROBOR a suferit un prejudiciu. În opinia Consiliului Economic și Social, orice act normativ trebuie să se integreze coerent în ansamblul legislației și să fie corelat cu reglementările deja existente. CES apreciază că proiectul nu îndeplinește suficient această cerință, în special în raport cu cadrul legal aplicabil acțiunilor în despăgubire în materia concurenței. De asemenea, CES arată că propunerea legislativă instituie un mecanism paralel de reparare a prejudiciului, care ar urma să coexiste cu acțiunile în despăgubire reglementate de OUG nr. 170/2020, fără a clarifica în mod suficient raportul dintre cele două instrumente juridice.
Consiliul Concurenței apreciază că instituirea unui cadru unitar, eficient și previzibil pentru repararea eventualelor prejudicii suferite de consumatori poate fi utilă. În același timp, autoritatea a formulat mai multe observații asupra proiectului, inclusiv cu privire la necesitatea corelării acestuia cu OUG nr. 170/2020 și la clarificarea metodologiei de stabilire și calcul al prejudiciului. Consiliul Concurenței a arătat, de asemenea, că un mecanism clar de compensare ar putea contribui la reducerea numărului de litigii individuale. Totodată, autoritatea a subliniat că accesul la informațiile rezultate din investigațiile de concurență este supus unor reguli stricte, inclusiv în ceea ce privește protejarea informațiilor confidențiale.
Situații comparabile privind indicii de referință au existat și în alte jurisdicții. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al London Interbank Offered Rate (LIBOR), care a generat investigații, sancțiuni și reforme importante ale cadrului de reglementare aplicabil indicilor de referință utilizați pe piețele financiare. Autorități de reglementare și de concurență din Regatul Unit, Statele Unite și Uniunea Europeană au investigat practicile prin care anumite instituții financiare au urmărit influențarea LIBOR și a altor indici de referință. Investigațiile au condus la aplicarea unor sancțiuni semnificative și, în anumite cazuri, la recunoașterea implicării în conduite de manipulare a indicilor. Aceste practici au generat și numeroase litigii inițiate de persoane și entități care au susținut că au suferit prejudicii. În Statele Unite au fost formulate atât acțiuni individuale, cât și acțiuni colective, unele dintre acestea fiind soluționate inclusiv prin acorduri amiabile. Cazul LIBOR a determinat, totodată, modificări importante ale cadrului de reglementare. În Regatul Unit, Financial Services Act 2012 a introdus un regim de supraveghere a activităților legate de administrarea și contribuția la LIBOR și a prevăzut sancționarea anumitor conduite privind manipularea indicilor de referință. Ulterior, Financial Services Act 2021 a creat instrumente suplimentare pentru gestionarea tranziției de la LIBOR. În Statele Unite, Adjustable Interest Rate (LIBOR) Act a stabilit reguli pentru înlocuirea LIBOR în anumite contracte care nu conțineau mecanisme adecvate pentru trecerea la un indice alternativ.
Proiectul privind compensarea consumatorilor afectați de practicile anticoncurențiale din cadrul fixingului ROBOR urmărește instituirea unui mecanism distinct și mai uniform de reparare a eventualelor prejudicii. Până la adoptarea unei asemenea reglementări, persoanele care consideră că au fost prejudiciate au deja la dispoziție mecanismele prevăzute de OUG nr. 170/2020. Existența unui credit cu dobândă raportată la ROBOR nu este însă suficientă, prin ea însăși, pentru a justifica acordarea unor despăgubiri. Fiecare situație trebuie analizată individual, prin raportare la contractul de credit, perioada relevantă, existența și întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate, probele disponibile și termenul de prescripție aplicabil. În mod concret, primul pas util este o evaluare juridică și financiară a situației individuale, pentru a stabili dacă există premise reale pentru formularea unei pretenții. În funcție de rezultat, pot fi solicitate documente suplimentare, pot fi administrate probe și, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, poate fi formulată o acțiune în despăgubire. Rolul avocatului este, în acest context, acela de a transforma o suspiciune sau o nemulțumire într-o analiză juridică verificabilă: să stabilească dacă există un prejudiciu reparabil, să identifice probele necesare, să fundamenteze pretenția și să aleagă mecanismul juridic adecvat pentru recuperarea prejudiciului.
Popovici A
